15 februarie 2014

"Cand ma duc la Bucuresti ma simt singur. Abia cand vin acasa si ma gandesc ca am niste parinti, am bunici, abia atunci sunt si eu om." Ii spuneam azi lui tataia. Da, eu am tataie, n-am "bunic". Familia mea e departe. Se imparte undeva intre alta tara si alt judet. Timpul ne-a asezat cum ne-au impuns vremurile. Nu e numai povestea mea, doar stii ca singurii tarani ramasi in tara sunt personajele din "Las Fierbinti". Restul lumii se zbate in prispa Occidentului. Eu am luat calea Bucurestiului.

Aceasta a fost rubrica istoric-emotionala "De ce sunt Mãrie, frunzã fara glie?"

Un comentariu:

  1. https://scontent-b-vie.xx.fbcdn.net/hphotos-frc1/t1/1779209_1406642642925705_1161534859_n.jpg

    RăspundețiȘtergere